Nicolae Guţă, pe numele său adevărat Nicolae Linguraru (n. 3 decembrie 1967, Aninoasa, judeţul Hunedoara), este unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi şi compozitori români de manele, ca origine etnică fiind rom. Numele său de scenă mai apare scris ca Nicolae Gutsa (transliterare) în cazul publicului nevorbitor de limba română.
A debutat discografic în 1992, bucurându-se de aprecierea publicului mare numai în ultimii ani 1990. Repertoriul său este impresionant ca vastite şi prin diversitatea stilistică. Cântăreţul a abordat mai întâi genul lăutăresc (fiind apreciat de criticii străini ca un exponent al muzicii de jazz ţigănesc contemporane). Din anul 1998, muzica lui Guţă foloseşte tot mai frecvent ritmul de manea, interpretul devenind unul dintre principalii promotori ai genului. Se va autointitula „regele manelelor” în 2004. Manelele create de Guţă îmbină elemente de muzică lăutărească cu influenţe din genurile pop şi hip hop. Printre cele mai mari succese ale sale se numără piesele „Dintr-o mie de femei” şi „Aş renunţa”.
Primii ani. Debutul
S-a născut în Aninoasa, judeţul Hunedoara, într-o familie săracă cu mulţi copii. Părinţii au murit amândoi timpuriu. Mama era o ghicitoare cunoscută în Petroşani ca Maria Ghicitoarea; cântăreţul şi-o aminteşte „foarte credincioasă” şi consideră că „a făcut multor oameni bine.” Într-o ediţie din 2009 a emisiunii de divertisment Apropo TV (postul ProTV), Guţă a povestit că tatăl său a câştigat o mică avere prin bişniţa cu săpunuri aduse de peste graniţă. Fraţii lui Nicolae, Ori şi Samir, l-au sprijinit în cariera sa; drept răsplată, câteva cântece ale cântăreţului conţin dedicaţii adresate lor (de exemplu, „Dacă ai pe lume fraţi”). Numele celorlalţi fraţi ai lui sunt amintite în dedicaţia piesei „Doamne, dacă n-aş avea copii”: Ilie, Silvia, Doina şi Lucreţia.Tânărul Nicolae a lucrat la Căile Ferate Române Petroşani, făcând parte dintr-o echipă formată numai din romi. „Am lucrat la târnăcop şi lopată. Noi, romii, le avem mai greu cu şcoala. Avem mai mult şcoala vieţii”, declara cântăreţul mai târziu. După ce toţi membrii echipei au fost concediaţi, s-a angajat la Regia Apelor din Petroşani, unde a fost ajutat de un maistru să obţină calificarea de sudor-instalator. Acolo a lucrat timp de opt ani.
A început să cânte din jurul vârstei de opt ani, remarcându-se la spectacolele pionerieşti din Petroşani. După decembrie 1989, a cântat muzică de petrecere în restaurante şi localuri din Timişoara şi Petroşani, la diferite aniversări sau nunţi. Guţă a studiat vreme de un an şi jumătate acordeonul la Şcoala Populară de Artă (poate fi văzut cântând la acest instrument în videoclipurile pieselor de mai târziu, „Gigolo” şi „Locul unu”). În anul 1992 şi-a lansat primul album.
Cariera muzicală
Etapa lăutărească
Numărându-se între primii lăutari apăruţi în România după 1989, Guţă a participat activ la modelarea genului manele, la acea vreme doar o ramură a muzicii lăutăreşti. Într-o primă perioadă (până în anul 1998), Guţă nu a folosit ritmul de manea, experimentând în schimb cu timbre moderne (chitară electrică, sintetizator) asupra muzicii lăutăreşti bănăţene, imprimându-i astfel un colorit pe care-l va întrebuinţa şi mai târziu în manele. Cântăreţul îşi aminteşte: „Lăutarii râdeau la început de instrumentele astea, orga şi chitara electronică, cu care cântau românii. Pe acestea le foloseşte azi maneaua cântată de ţigani.”Piesele timpurii semnate de Nicolae Guţă folosesc o orchestră acustică (singurele „licenţe” fiind chitara electrică şi sintetizatorul), împrumutând sonorităţi din muzica uşoară a anilor 1980 (sintetizatorul, în special pe discurile Volumul 2 şi Volumul 3). Orchestra se va menţine în această formă de-a lungul acestei prime etape, doar cu mici variaţii (lipsa viorii de pe Volumul 2 sau a acordeonului de pe Iar îi nuntă mare-n sat). Stilul puternic ornamentat al interpretării lui Guţă este pus în lumină de piesele doinite. Încă din primele înregistrări se recunoaşte un alt element specific al cântatului său: scat-ul (cântatul pe silabe fanteziste, lipsite de sens) rapid în manieră staccato. Guţă se declară compozitorul tuturor pieselor apărute în această perioadă.
Încadrarea stilistică a muzicii din această etapă reuneşte mai multe rezultate, aparent contradictorii, care în fapt subliniază legătura dintre jazz şi muzica populară. Astfel, după modelele aplicate de folcloristica românească, muzica aparţine genului lăutăresc (în fapt, muzică populară a romilor din România). Însă puternica asemănare ritmică dintre unele dansuri româneşti rapide şi swing jazz a permis o paralelă cu subgenul jazz ţigănesc, venită din partea criticilor occidentali.În plus, acompaniamentul de chitară electrică (sau sintetizator ce sugerează o chitară) aminteşte îndeaproape de execuţia la pompe din acelaşi subgen; există şi alte elemente care legitimează această încadrare stilistică. De aceea, convenim ca în toate articolele despre Nicolae Guţă să facem referire la acele dansuri rapide, contratimpate, prin eticheta „jazz ţigănesc”; celelalte piese vor fi numite „lăutăreşti”.
Textele pieselor păstrează influenţe mari din muzică populară (tematica: dificultăţile vieţii, dragostea problematică, munca asiduă). Uneori, se cântă şi în limba romani (ţigăneşte). Videoclipurile sunt realizate cu puţine tăieturi de montaj, muzicienii mimând cântatul. Se filmează scene cu dansatori, în aer liber (pentru albumul video Iar îi nuntă mare-n sat, 1997).
Rege al manelelor
Muzica lui Guţă îşi schimbă traseul evoluţiei în mod spectaculos din anul 1998, începând cu discul Când am bani, eu dau la toţi. Orchestra cântăreţului se va îmbogăţi treptat cu instrumente electrofone (electrice şi electronice – vioară, acordeon, pian, chitară bas în varianta electrică, respectiv keytar, baterist electronic) şi are o sonoritate mai agresivă, tot mai depărtată de muzica lăutărească practicată iniţial de cântăreţ. Noua direcţie este încurajată şi de către colaborarea cu Sorina Şerban, cântăreaţă de manele, pe care Guţă o cunoaşte în jurul anului 1999, cei doi devenind amanţi. Ei vor înregistra împreună mai multe discuri (începând cu volumul şapte al discografiei cântăreţului, Plec de-acasă să fac bani).Toate piesele apărute până la finele lui 2003, inclusiv cele de pe discul Doamne, ce fericit sunt! (Volumul 18), au fost compuse de Guţă. Începând cu Leader la toţi şmecherii (Volumul 19, ianuarie 2004), cântăreţul înregistrează şi preluări după alţi muzicieni. În aceeaşi perioadă, cântăreţul îşi deschide propria casă de discuri. Tot la începutul lui 2004, Guţă se autointitulează „rege al manelelor” (vezi detalii mai jos); el lansează în luna aprilie discul cu acelaşi nume (Volumul 21). Numai cu o lună mai târziu, lansează discul Regele dance, în tentativa de a îşi câştiga simpatizanţi din rândurile românilor iubitori de muzică pop; coperta discului oferă următoarea lămurire: „După ce a fost încoronat ca rege al manelelor, Nicolae Guţă îndrăzneşte mai mult, provocând trupe ca O-Zone, Paraziţii, Voltaj, Simplu, Cream, Blondy, 3Sud Est.”
Versurile pieselor lui Guţă se desprind treptat de inspiraţia folclorică şi pun tot mai mult în lumină tonul infatuat pentru care sunt acuzate manele în mod obişnuit: se vorbeşte despre averi fabuloase şi bunuri materiale inaccesibile, despre invulnerabilitatea şi influenţa eului. Acestea vin în opoziţie cu repertoriul anterior, în care era deplânsă viaţa trudnică fără sorţi de izbândă. Noile piese abordează uneori subiecte sentimentale, vorbind despre iubiri romantice (mai ales iubiri trecute) sau despre dragostea de familie, de lume. În vreme ce temele propuse în versuri rămân aceleaşi până în ziua de astăzi, limbajul muzical abordat de cântăreţ s-a esenţializat de-a lungul anilor. Modul în care influenţele (provenite din aproape toate genurile muzicii de consum gustate în România) sunt introduse în muzica lui Guţă este de multe ori novator, deşi combinaţiilor operate li se reproşează lipsa de gust.
Mai târziu, piesele vor avea aranjamente emfatice, cu un surplus pentru frecvenţele joase (de bas), o secţie ritmică gălăgioasă şi sintetizatoare cu timbre neconvingătoare. Cu timpul, aranjamentul şi producţia muzicală au fost ameliorate, experimentându-se timbre noi (orchestre de coarde, flaute, efecte sonore împrumutate din muzica pop ş.a.) şi îmbunătăţindu-se dozarea – mixajul, dar şi densitatea ritmică, a – instrumentelor. Din pricina grăbirii producţiei în interes comercial, se recurge adeseori la folosirea de loops pentru negativ (fragmente preînregistrate care se reiau pe parcursul piesei, de pildă pentru mai multe strofe).
Melodica lui Guţă este aproape neschimbată din momentul lansării în lumea muzicală (ornamentaţie încărcată, improvizaţii melodice frecvente). Piese recente precum „Sunt ţigan european” sugerează o tendinţă de întoarcere la stilul de început al cântăreţului, mai apropiat de jazz-ul ţigănesc (aici auzim şi scat-ul prin care a câştigat aprecierea criticilor din afară în anii 1990).
Familia muzicală Guţă
Nicolae Guţă a descoperit în mod întâmplător atracţia faţă de muzică a fiicei sale, Nicoleta, căreia i-a sprijinit debutul mai întâi în formula unui duet (tată şi fiică). Ulterior, Nicoleta Guţă a început o carieră pe cont propriu. Cântăreaţa este însă interesată mai mult de muzica populară etno şi pop, piesele cântate împreună cu tatăl ei prezentând astfel de influenţe.Fraţii Nicoletei, Cosmin şi Nicu, au preocupări muzicale la rândul lor. Alături de tatăl şi sora lor, apar în postura de cântăreţi într-un proiect etno aflat în lucru (aprilie 2009). Nicu interpretează la clarinet şi tarabană, iar Cosmin este claviaturist.
Imaginea cântăreţului
În anul 2004, cântăreţul şi-a schimbat numele de familie (Linguraru), în cel de Guţă, numele de scenă sub care era deja cunoscut. Cântăreţul a construit prin videoclipuri şi textele cântecelor sale imaginea unui succes muzical incontestabil, dublat de câştiguri băneşti impresionante. Versurile lui Guţă pun toate acestea în seama inteligenţei şi abilităţii sale, sugerând în repetate rânduri aplicarea unei „reţete secrete” pentru reuşita sa.Guţă poate fi văzut adesea în imagini îmbrăcat într-o ţinută lejeră (cămaşă de polo descheiată la guler), uneori şi în costum cu cămaşă şi cravată asortată. Cântăreţul poartă părul scurt. Pentru mulţi ani, un element definitoriu al imaginii lui Nicolae Guţă a fost mustaţa lată, pe care o îngrijea de la 17 ani, fără să o radă vreodată. Conform unei declaraţii făcute la televiziune, interpretul a spus că nu ar renunţa la ea în niciun caz.Într-o dimineaţă din septembrie 2008, Guţă s-a bărbierit neatent şi s-a văzut nevoit să renunţe la mustaţă, hotărându-se să şi-o radă în fiecare dimineaţă. Câteva zile mai târziu, a jucat un număr de stand-up comedy pe un text de Doru Octavian Dumitru inspirat din întâmplarea cu pierderea mustăţii, în cadrul emisiunii filantropice Secret Talent (postul Antena 1).
La începutul lunii februarie 2008, Guţă a fost invitat să cânte pentru angajaţii firmei de salubritate din Târgu Mureş. Pentru recital, interpretul s-a costumat într-o uniformă ca cele purtate de muncitori, făcându-şi apariţia cu o mătură în mână şi trăgând după el un tomberon.
Alte activităţi
În 2007, cântăreţul a deschis S.C. Nicolae Guţă Com 2004, companie ce a funcţionat atât ca birou imobiliar, cât şi ca agenţie de impresariat artistic. Sediul companiei a fost instalat în apartamentul cântăreţului din Piaţa Alba Iulia, Bucureşti. La finele lui 2008, Guţă a hotărât să renunţe la afacere, deoarece nu mai obţinea niciun profit de pe urma ei.La începutul lui 2009, cântăreţul avea în plan să înfiinţeze o fermă de cartofi şi porumb. În acest scop, cumpărase un teren de 20 ha în împrejurimile oraşului Haţeg (jud. Hunedoara), dar nu a putut obţine un credit bancar pentru demararea afacerii. Guţă pune în seama crizei economice mondiale atât stagnarea agenţiei bucureştene, cât şi eşecul proiectului agricol, comentând: „Din păcate, nu mai merge nimic acum.”
Viaţa personală
Relaţii sentimentale
La vârsta de 16 ani, Guţă a ales să trăiască alături de Mariana, pe care cântăreţul o numeşte soţia lui, deşi nu sunt căsătoriţi legitim. „Noi nu avem nevoie de acte pentru a ne declara sentimentele. Ea e mama copiilor mei”, comenta cântăreţul în 2005. Împreună au patru copii (începând cu cea mai mare: Nicoleta, Marian Cosmin, Daniela şi Nicuşor). Guţă a ridicat trei locuinţe somptuoase în localitatea Petroşani pentru copiii săi; fiind nevoit să lucreze la Bucureşti, cântăreţul a lăsat lucrările în grija fratelui său, Samir, şi a Marianei. În iunie 2005, fiica cea mare, Nicoleta, s-a măritat în Petroşani cu un taximetrist şi a primit de la tatăl ei ca dar de nuntă o vilă în valoare de 250 000 euro.În 1999, Nicolae Guţă a cunoscut-o pe cântăreaţă Sorina Şerban. Până la începutul anului 2005, cei doi au fost amanţi, Guţă refuzând căsătoria. Soarta relaţiei cântăreţului cu Mariana este descrisă diferit în presă. Astfel, publicaţia Ziarul afirma în 2005 că Guţă nu vrea să renunţe la Mariana. Dimpotrivă, cotidianul Libertatea consideră că relaţia cântăreţului cu Mariana se încheiase în 1999.
În 2006, cântăreţul a cunoscut-o pe Narcisa, originară din Focşani, care a dat naştere unui băiat la sfârşitul aceluiaşi an. Guţă a explicat de ce evită să se căsătorească: „Niciodată n-am oficializat o relaţie, sunt convins că certificatul nu face mai fericită o relaţie. Căsătorie? Nu în viitorul apropiat, îmi place să fiu burlac. Iar când o fi şi-o fi, o să întocmesc acte la notar, ca la divorţ să nu fiu nevoit să împart ce am agonisit din munca mea.”; „Nu vreau să împart averea mea cu nimeni. În orice relaţie s-a dovedit că doar eu am muncit.”
Conform cotidianului Libertatea, Nicolae Guţă este tatăl a unsprezece copii, dintre care îi recunoaşte numai pe cei patru fii ai Marianei şi pe băiatul născut în 2006 de Narcisa. (Libertatea subliniază: „Deşi manelistul nu a vorbit niciodată în presă despre numărul urmaşilor săi, apropiaţii acestuia din Petroşani (...) dau ca sigur numărul 11.”) Ceilalţi şase nu figurează între moştenitorii legali ai cântăreţului.
Cântăreţul este autorul exprimării „pe sistem turbo”, referindu-se la activitatea sexuală foarte bogată a lui sau a altor persoane, dar şi la un stil de viaţă foarte solicitant.
Sănătatea
Amintindu-şi de anii petrecuţi ca muncitor la Regia Apelor din Petroşani, Guţă a explicat: „pe vremea aia munceam opt ore, acum (2006 – n.n.) muncesc de două ori mai mult, dar îmi place ceea ce fac”. Vreme de mai mulţi ani, cântăreţul a neglijat somnul, cheltuindu-şi nopţile în seama muzicii. În plus, a abuzat de băuturi alcoolice. În 2005, a primit din partea medicilor cardiologi diagnosticul „angină instabilă”. Din acel moment, cântăreţul şi-a schimbat programul de viaţă, renunţând parţial la băuturi spirtoase şi participând la mai puţine recitaluri. În 2008 declara: „nu urmez niciun tratament, pur şi simplu consum mai puţin alcool decât o făceam înainte şi beau doar ocazional şi în limitele bunului simţ”.În 13 iunie 2005, în timpul spitalizării la Bucureşti, pe Internet a circulat vestea falsă a morţii cântăreţului. Ştirea, probabil inspirată de o alarmă falsă anterioară, potrivit căreia cântăreţul Michael Jackson s-a fi sinucis, a avut un impact puternic asupra iubitorilor muzicii lui Guţă. Sorina, fosta lui amantă, a primit telefoane pentru lămuriri, cântăreaţa fiind la rândul ei surprinsă de zvon. Guţă nu a fost mirat de propagarea ştirii false, în schimb cântându-le fanilor săi versurile „Guţă încă n-a murit/Doar un pic s-a odihnit”.
În aprilie 2006, cântăreţul a suferit o intervenţie chirurgicală plastică pentru corectarea formei nasului. Motivul era o deviaţie de sept; din cauza operaţiei, cântăreţul a întâmpinat dificultăţi de respiraţie, astfel încât a trebuit să fie operat din nou la începutul lui 2007. Cele două intervenţiile au fost efectuate în România, Guţă mărturisindu-şi încrederea în medicii români. Totuşi, o a treia operaţie a fost efectuată în februarie 2008 la Nantes (Franţa), în urma căreia cântăreţul s-a declarat foarte mulţumit de rezultate.
Interpretul suferă de aviofobie (teama de a zbura). Se vede însă nevoit să călătorească frecvent cu avionul, îndeosebi atunci când urmează să susţină concerte în străinătate.
Starea materială
Guţă se consideră o persoană atentă la cheltuielile băneşti; cunoscuţii săi îl numesc chiar zgârcit. Unii admiratori sunt nedumeriţi sau chiar dezamăgiţi întâlnindu-l, constatând contrastul faţă de imaginea de risipitor susţinută în versurile şi videoclipurile sale. Cântăreţul îşi explică cumpătarea prin faptul că a copilărit într-o familie săracă.Astfel, Guţă declară că nu a făcut excese în privinţa bijuteriilor, a automobilelor, a sejururilor şi că nu are datorii financiare. A agonisit bijuterii de aur ce cântăresc trei kilograme, reprezentând 150 000 euro. Este proprietarul a două apartamente situate în centrul Bucureştiului (bulevardul Unirii şi Piaţa Alba Iulia), al unei case în Bucureştii Noi şi a celor trei vile deja amintite, ridicate în Petroşani (imobilele cântăreţului sunt estimate la un total de 1,6 milioane de euro). Îşi doreşte să aibă o reşedinţă în cartierul bucureştean Primăverii, însă, conform unui interviu din 2006, încă nu îşi permite o asemenea cheltuială. În acelaşi interviu, Guţă enumeră o parte din automobilele deţinute: în jur de treisprezece Dacii, dar şi maşini de lux, între care mai multe Mercedesuri şi un BMW seria 5 obţinut prin leasing. Cântăreţul preferă să conducă un automobil Dacia şi nu o maşină mai scumpă, de teama unui eventual accident rutier
Discografie selectivă
Volumul 1 (1992) • Volumul 2 (1994) • Volumul 3 (1995) • Volumul 4 (Iar îi nuntă mare-n sat) (1997) • Volumul 5 (Când am bani, eu dau la toţi) (1998) • Volumul 6 (Vin americanii) (1998) • Volumul 7 (Plec de-acasă să fac bani) (1999) • Volumul 8 (Noi suntem garda de fier) (1999) •Volumul 9 (Au, viaţa mea) (1999) • Volumul 10 (Un CD pentru mileniul trei) (2000) • Volumul 11 (Băiat de băiat) (2001) •Volumul 12 (Ce perversă e lumea şi rea) (2002) • Volumul 13 (Fără adversari) (2002) • Volumul 14 (Viaţa-i grea) (2002) •Volumul 15 (Marea provocare) (2003) • Volumul 16 (Bărbate, mă păcăleşti) (2003) • Volumul 17 (De cine mi-e mie dor) (2003) •Volumul 18 (Doamne, ce fericit sunt!) (2003) • Volumul 19 (Leader la toţi şmecherii) (2004) • Volumul 20 (Guţă 2004) (2004) •Volumul 21 (Regele manelelor) (2004) • Volumul 22 (Orice mi-ar fi zis) (2004) • Volumul 23 (Bun venit în România) (2004) •Volumul 24 (Viaţa merge înainte) (2005) • Volumul 25 (Am plecat de acasă) (2006) • Volumul 26 (Am atâtea probleme) (2007) • Volumul 27 (2008) • Volumul 28 (2008)
Florin Salam
Florin Stoian (n. 1979, Bucureşti), cunoscut mult mai bine cu numele de scenă Florin Salam şi (în trecut) Florin Fermecătoru, este un cântăreţ rom de manele din România. Este unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi interpreţi ai genului.
Activitate
Stoian cântă de mic copil; a avut prima tangenţă cu muzica la vârsta de patru ani. Tatăl şi unchiul său au fost lăutari binecunoscuţi.S-a lansat cu ajutorul şefului de orchestră Dan Bursuc în anul 2002, cu piesa „Ce gagică şmecherită”. A jucat un rol semnificativ la apariţia şlagărului „Of, viaţa mea” (2000), interpretat de Adrian Minune şi Costi Ioniţă.La finele anului 2002, Florin Stoian şi-a schimbat numele de scenă din Fermecătoru în Salam (arăbescul pentru „pace”, cf. ebr. şalom).
În 2008, cu ocazia unui concert oferit în Bucureşti, a interpretat o piesă alături de cântăreaţa Paula Seling şi Orchestra Simfonică Bucureşti. Momentul a fost unul simbolic, descris de către prezentatoarea evenimentului ca o reconciliere între manele şi muzica pop; în aceeaşi notă, versurile piesei ridicau problema intoleranţei în societate.
Cântăreţul este vicepreşedinte în Asociaţia Artiştilor, Muzicanţilor şi Lăutarilor Romi din Romania.
Apreciere
În decembrie 2005, Stoian a fost declarat manelistul anului 2005.Conform cotidianului Libertatea, printre iubitorii muzicii lui se numără politicianul Mădălin Voicu şi fotbalistul Marius Niculae.
Viaţa personală
Părinţii cântăreţului se numesc Maria şi Robert Stoian.Florin Stoian s-a căsătorit în septembrie 2007 cu Ştefania Victoria, alături de care trăise vreme de mai mulţi ani, fiind sortiţi împreună după legea ţigănească; naşii cuplului au fost Adrian Minune şi Cati. Cununia religioasă şi celebrarea evenimentului au avut loc în staţiunea Antalia din Turcia. Florin şi Ştefania Stoian au dat naştere la doi copii.
Pe 12 aprilie 2009, soţia lui Stoian a murit la vârsta de 27 de ani, ca urmare a unei ciroze hepatice.
Discografie selectivă
Orice om greşeşte, Iarna manelelor, Eşti cea mai dulce comoară, Ţi-am dat iubire, Tam-tam, Amintirea ta, Măicuţa e bolnăvioară, Trup şi suflet, Fac diferenţa, Impactul vedetelor,Florin, Adriana si Adi, Iar am pus-o, Doar cu tine, alături de Costi Ioniţă, Florin Salam şi invitaţii săi, Florin Salam şi invitaţii săi, vol. 2, Sapte trandafiri, Florin Salam & Printesa De Aur, Florin Salam şi invitaţii săi vol 3, Salam raggaeton, Pune pune pune, Două inimiAdrian Minune
Adrian Simionescu (n. 24 septembrie 1974, comuna Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov) este unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi romi de manele şi de muzică lăutărească din România. A cântat de copil muzică lăutărească şi manele, luându-şi numele de scenă Adrian Copilul Minune, Adrian Minune sau Adi de Vito.
Filmografie
Adrian a participat în două filme, unde s-a interpretat pe sine: Gadjo dilo (1997) şi Furia (2002).
În cultura populară
Îndeosebi în anii 1990, Adrian a reprezentat una dintre emblemele muzicii de manele, numele său fiind adesea identificat cu însuşi genul muzical. La adresa lui s-au făcut numeroase referiri în presă (ziare, radio, televiziune), în cultura orală (bancuri) şi chiar în film. De pildă, regizorul Cătălin Mitulescu a realizat un scurt-metraj documentar în anii de studenţie, numit „Adrian Copilul Minune” (1999), în care interpretul este filmat în timp ce povesteşte despre sine.
Piese de succes
- 1992 - 1997
- Că mă rog la Precista
- Eu mă rog, Doamne, la tine
- Frunzuliţă viorea
- 1998
- Ţiganii din ţigănie
- Bambina
- Băiatul şi fata mea
- M-am născut cu mir în frunte
- Am prieteni şi duşmani
- 1999
- Am o fată top-model
- Purisanca
- Eşti valabil cînd ai bani
- Fii atentă, fată
- Am femei cum n-are nimeni
- 2000
- Cântă cu mine
- Prinţ fermecat
- Amândouă femeile
- Văd pe prietenii mei
- Toată viaţa eu voi plânge
- 2001
- Tu eşti femeia visurilor mele
- Într-un colţ de mahala
- Din ziua în care sunt cu tine
- Aşa sunt zilele mele
- Nu ştiu, Doamne, ce-i cu mine
- 2002
- Sunt singur şi plâng
- Ce văd ochii mei
- Băieţii mei
- Sunt şeful sectorului
- M-ai secat la inimă
- 2003
- Jumătatea vieţii mele
- Jumătate tu, jumătate eu
- Hai, întoarce-te la mine
- Două inimi
- Sărută-mă pe obraz
- 2004
- Ce miracol, ce minune
- Chef de chef
- Hatune
- Stau şi plâng în faţa ta
- Aş vrea s-ajung la inima ta
- 2005
- Am şi bani, am şi putere
- Două vorbe
- Strig la cer
- Numele tău de azi îl voi uita
- Alo, alo
- Mai lasa de la tine
- 2006
- Să nu plângi, băiatul meu
- Îmi plânge sufletul
- Cere-mi orice
- 2007
- Să cânte manelele
- De mic copil
- Crede lumea că-s golan
Vali Vijelie
Valentin Rusu (numele de scenă fiind Vali Vijelie) (n. Bucureşti 07.07.1970) - numele mamei Florica al tatălui Boia, o familie de muzicanţi, mama lui, Florica fiind prima femeie din România care a cântat la radio romanţe - s-a născut în Bucureşti, dar a copilărit în Giurgiu, alături de verii şi cei 2 fraţi ai lui, Rusu Dumitru şi Rusu Marius, şi de sora acestora, Rusu Luminiţa, primii paşi spre muzică i-a făcut alături de vărul acestuia, Nelu. Rusu Valentin, alias Vali Vijelie, provine dintr-o familie săracă, fiind crescut împreună cu fraţii si sora lui de bunica lor. În timpul vacanţelor şcolare, era nevoit să muncească la o fermă de ambalat fructe din Giurgiu, ba chiar la munca câmpului, pentru a-şi asigura rechizitele şcolare. Renumele de Vijelie provine de la vărul acestuia, Mircea Vijelie şi a devenit unul din cei mai buni cantăreţi de muzică de petrecere din România, prin muncă şi dăruire, mai ales între anii '87-'00. Acum este unul dintre cei mai cunoscuţi cântăreţi romi de manele din România. Un personaj controversat de pe scena muzicală românească, din cauza relaţiei de rudenie cu Ion Balint, cunoscut mai degrabă ca şi Nuţu Cămătaru.
Discografie
Frumoasă eşti
Viaţa mea, inima mea
O iubire imposibilă
Dan Bursuc
Daniel Paraschiv, mai bine cunoscut sub pseudonimul Dan Bursuc, este un compozitor, producător muzical, şef de orchestră şi clarinetist român de etnie romă. Este unul dintre cei mai cunoscuţi promotori ai genului manele din România, fiind numit uneori „Becali al manelelor”. Deţine casa de discuri Grand Production Bursuc.
Activitate muzicală
Dan Bursuc este şeful uneia dintre cele mai apreciate formaţii de acompaniament pentru cântăreţii de manele, în care a îndeplinit în trecut şi rolul de clarinetist. De-a lungul anilor, orchestra ce îi poartă numele a participat la mai multe ediţii ale concursului muzical şi de dans Miss Piranda.A avut un rol important în afirmarea cântăreţilor Florin Salam, Sorin Copilul de Aur şi Laura Vass. De altfel, Sorin şi Laura Vass au cântat împreună pentru o vreme, fiind cunoscuţi ca Duetul de Aur. Compozitorul semnează numeroase piese interpretate de cei doi, în duet sau solo.
Viaţa personală
Soţia lui Dan Bursuc se numeşte Gina (după numele de fată, Călin). Cuplul are doi copii, Andriana şi Leno Dimitrie.Denisa
Denisa Emilia Răducu, mai cunoscută prin numele de scenă Denisa (n. 13 decembrie 1989, Drăgăşani , judeţul Vâlcea), este o cântăreaţă română de manele şi muzică etno. A debutat în 2004 cu piesa „Dacă pozele ar vorbi”, în duet cu interpretul Florin Peşte. A mai colaborat alături de Nicolae Guţă, Florin Salam, Adrian Minune, Sorinel Puştiu, Sorin Copilul de Aur şi alţii.
Studii
Denisa Răducu a absolvit şcoala generală în Ştefăneşti, judeţul Vâlcea. A studiat în continuare la Grupul Şcolar „Brătianu Drăgăşani” (Vâlcea) şi la Colegiul Tehnic „Petru Rareş” din Bucureşti. În prezent urmează dreptul la Bucureşti.
Discografie
Denisa (2007)
Best of 2007
Denisa mania (2007)
Unde eşti (2008)
Şterge, mamă, lacrima (2008)
Şase cai prin Bucureşti (2009)
Dor de mamă (2010)
